Telefon dual-sim

Timp de mai bine de zece ani am folosit două telefoane mobile. Numărul personal într-un telefon și cartela de muncă în alt telefon. Acum două săptămâni am primit de la muncă un telefon dual-sim. Reticent la început, am folosit doar sim-ul de muncă, dar de vreo două zile am băgat și cartela personală. Am fost cucerit de la primul apel dat. Două rețele diferite, cu specificațiile lor. Una cu net nelimitat, alta cu voce nelimitat. Se completează un serviciu cu altul. Telefoanele mobile au ajuns la un asemenea nivel de tehnologie încât nu riști să amesteci viața privată cu cea de muncă. Trei mailuri setate pe telefon, contacte sincronizate diferit, mesajele la fel. Tonuri de apel diferite pentru fiecare sim.

unnamed

Recomand din suflet utilizarea unui dual-sim. Nu mai ai buzunarele ocupate în permanență, nu mai stai sa “copiezi” numere dintr-unul în altul. Piața este plină și ai de unde alege. De la flagship-uri gen Huawei P9 dual-sim până la dual-sim-uri de la Lenovo sau Asus (care btw, are o baterie extraordinară de 5000 mAh).

PS: Wallpaper-ul este luat de aici.

Gaudeamus 2016

Am reușit ieri să ajung, după doi ani de absență, la târgul de carte Gaudeamus. Cel mai mare eveniment dedicat cărții din an. Din păcate, am ajuns sâmbătă după amiază. De ce din păcate? Pentru că am avut impresia că am ajuns fix la vârful de audiență al târgului. O mare de oameni ce mișunau printre standurile de carte. Editurile au profitat la maxim de acest lucru, organizând lansări de carte, unele simultane, care, colaborate cu forfota din interior, lăsa impresia unui mare stup de albine.

Principalele edituri au ocupat, ca de fiecare dată, zona centrală a pavilionului. Humanitas, Polirom, Nemira, Curtea Veche, Litera, Trei, Art. Toate cu o ofertă foarte bună de carte, noutăți, reeditări, promoții. Din păcate, pentru cei care au venit la Gaudeamus pentru reduceri, nu a prea fost cazul. Reducerile maxime ajungând până treizeci la sută. Eu încă sunt de părere că Gaudeamus-ul nu reprezintă un târg de chilipiruri, ci ocazia cea mai bună de a interacționa cu autori, de a participa la lansări de carte, de a vedea/revedea oameni din industrie. Pentru cei dornici de reduceri există site-urile on-line. Plăcerea mea nevinovată o reprezintă în fiecare an standul editurii Nemira. Regăsesc acolo SF-urile dragi mie, colecția completă a Rodicăi Ojog Brașoveanu, poveștile de război ale lui Sven Hassel, fantasy-urile lui R.R. Martin, dar și colecția Babel ce adună autori precum Anne Wiazemsky – Un an de studiu, Muriel Barbery – Eleganța Aricului sau Julian Barnes -Tristeți de lămâie.

M-a bucurat enorm revenirea în forță a cărților adresate copiilor. De la cărți și manuale didactice până la reeditări ale cărților de povești clasice. Felia mare de tort, după părerea mea, a luat-o editura Arthur (parte a editurii Art) cu un stand imens în care regăseai de la cărțile lui Roald Dahl până la “Cartea cu Apolodor” a lui Gellu Naum.

Invitatul de onoare al tâgului de anul acesta a fost China. Un stand impresionant, ce se detașa clar față de celelalte. O zonă în care scriitori cunoscuți precum Cao Wenxuan, Yu Hua, Xu Zechen, Xi Chuan sau Lan Lan au avut lansări de carte dar și întâlniri cu cititorii.

Astăzi este ultima zi a târgului și dacă încă nu ați ajuns, vă spun eu că merită. Faceți o mică plimbare duminicală până la Romexpo. Vă garantez că nu o să fiți dezamăgiți. Lectură plăcută!

Top 100 filme ale secolului XXI

Movie_Reel_2

Cei de la BBC Culture s-au gândit să facă o chestie tare mișto. Au rugat 177 de critici de film din toată lumea sa facă un top al filmelor apărute după anul 2000. Mi s-a părut faină ideea și am preluat-o pe blog. Linkul oficial este aici. Dar să vedem topul:

100. Toni Erdmann (Maren Ade, 2016)
100. Requiem for a Dream (Darren Aronofsky, 2000)
100. Carlos (Olivier Assayas, 2010)
99. The Gleaners and I (Agnès Varda, 2000)
98. Ten (Abbas Kiarostami, 2002)
97. White Material (Claire Denis, 2009)
96. Finding Nemo (Andrew Stanton, 2003)
95. Moonrise Kingdom (Wes Anderson, 2012)
94. Let the Right One In (Tomas Alfredson, 2008)
93. Ratatouille (Brad Bird, 2007)
92. The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (Andrew Dominik, 2007)
91. The Secret in Their Eyes (Juan José Campanella, 2009)
90. The Pianist (Roman Polanski, 2002)
89. The Headless Woman (Lucrecia Martel, 2008)
88. Spotlight (Tom McCarthy, 2015)
87. Amélie (Jean-Pierre Jeunet, 2001)
86. Far From Heaven (Todd Haynes, 2002)
85. A Prophet (Jacques Audiard, 2009)
84. Her (Spike Jonze, 2013)
83. A.I. Artificial Intelligence (Steven Spielberg, 2001)
82. A Serious Man (Joel and Ethan Coen, 2009)
81. Shame (Steve McQueen, 2011)
80. The Return (Andrey Zvyagintsev, 2003)
79. Almost Famous (Cameron Crowe, 2000)
78. The Wolf of Wall Street (Martin Scorsese, 2013)
77. The Diving Bell and the Butterfly (Julian Schnabel, 2007)
76. Dogville (Lars von Trier, 2003)
75. Inherent Vice (Paul Thomas Anderson, 2014)
74. Spring Breakers (Harmony Korine, 2012)
73. Before Sunset (Richard Linklater, 2004)
72. Only Lovers Left Alive (Jim Jarmusch, 2013)
71. Tabu (Miguel Gomes, 2012)
70. Stories We Tell (Sarah Polley, 2012)
69. Carol (Todd Haynes, 2015)
68. The Royal Tenenbaums (Wes Anderson, 2001)
67. The Hurt Locker (Kathryn Bigelow, 2008)
66. Spring, Summer, Fall, Winter…and Spring (Kim Ki-duk, 2003)
65. Fish Tank (Andrea Arnold, 2009)
64. The Great Beauty (Paolo Sorrentino, 2013)
63. The Turin Horse (Béla Tarr and Ágnes Hranitzky, 2011)
62. Inglourious Basterds (Quentin Tarantino, 2009)
61. Under the Skin (Jonathan Glazer, 2013)
60. Syndromes and a Century (Apichatpong Weerasethakul, 2006)
59. A History of Violence (David Cronenberg, 2005)
58. Moolaadé (Ousmane Sembène, 2004)
57. Zero Dark Thirty (Kathryn Bigelow, 2012)
56. Werckmeister Harmonies (Béla Tarr, director; Ágnes Hranitzky, co-director, 2000)
55. Ida (Paweł Pawlikowski, 2013)
54. Once Upon a Time in Anatolia (Nuri Bilge Ceylan, 2011)
53. Moulin Rouge! (Baz Luhrmann, 2001)
52. Tropical Malady (Apichatpong Weerasethakul, 2004)
51. Inception (Christopher Nolan, 2010)
50. The Assassin (Hou Hsiao-hsien, 2015)
49. Goodbye to Language (Jean-Luc Godard, 2014)
48. Brooklyn (John Crowley, 2015)
47. Leviathan (Andrey Zvyagintsev, 2014)
46. Certified Copy (Abbas Kiarostami, 2010)
45. Blue Is the Warmest Color (Abdellatif Kechiche, 2013)
44. 12 Years a Slave (Steve McQueen, 2013)
43. Melancholia (Lars von Trier, 2011)
42. Amour (Michael Haneke, 2012)
41. Inside Out (Pete Docter, 2015)
40. Brokeback Mountain (Ang Lee, 2005)
39. The New World (Terrence Malick, 2005)
38. City of God (Fernando Meirelles and Kátia Lund, 2002)
37. Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives (Apichatpong Weerasethakul, 2010)
36. Timbuktu (Abderrahmane Sissako, 2014)
35. Crouching Tiger, Hidden Dragon (Ang Lee, 2000)
34. Son of Saul (László Nemes, 2015)
33. The Dark Knight (Christopher Nolan, 2008)
32. The Lives of Others (Florian Henckel von Donnersmarck, 2006)
31. Margaret (Kenneth Lonergan, 2011)
30. Oldboy (Park Chan-wook, 2003)
29. WALL-E (Andrew Stanton, 2008)
28. Talk to Her (Pedro Almodóvar, 2002)
27. The Social Network (David Fincher, 2010)
26. 25th Hour (Spike Lee, 2002)
25. Memento (Christopher Nolan, 2000)
24. The Master (Paul Thomas Anderson, 2012)
23. Caché (Michael Haneke, 2005)
22. Lost in Translation (Sofia Coppola, 2003)
21. The Grand Budapest Hotel (Wes Anderson, 2014)
20. Synecdoche, New York (Charlie Kaufman, 2008)
19. Mad Max: Fury Road (George Miller, 2015)
18. The White Ribbon (Michael Haneke, 2009)
17. Pan’s Labyrinth (Guillermo Del Toro, 2006)
16. Holy Motors (Leos Carax, 2012)
15. 4 Months, 3 Weeks and 2 Days (Cristian Mungiu, 2007)
14. The Act of Killing (Joshua Oppenheimer, 2012)
13. Children of Men (Alfonso Cuarón, 2006)
12. Zodiac (David Fincher, 2007)
11. Inside Llewyn Davis (Joel and Ethan Coen, 2013)
10. No Country for Old Men (Joel and Ethan Coen, 2007)
9. A Separation (Asghar Farhadi, 2011)
8. Yi Yi: A One and a Two (Edward Yang, 2000)
7. The Tree of Life (Terrence Malick, 2011)
6. Eternal Sunshine of the Spotless Mind (Michel Gondry, 2004)
5. Boyhood (Richard Linklater, 2014)
4. Spirited Away (Hayao Miyazaki, 2001)
3. There Will Be Blood (Paul Thomas Anderson, 2007)
2. In the Mood for Love (Wong Kar-wai, 2000)
1. Mulholland Drive (David Lynch, 2001)

Am bolduit filmele văzute de mine din acest top. Sunt cam puține, 23 din 100. Voi? Câte ați văzut?

Am verificat bilete la Supercupa României și mi-a plăcut

Știu că sună ca un articol din VICE, dar asta se și vrea. Am avut ocazia în wekend-ul ce a trecut să fiu ticket boy la meciul din Supercupa României dintre Astra Ploiești și CFR Cluj desfășurat pe frumosul stadion din centrul Clujului, Cluj Arena.

Totul a pornit de la o “glumă” nevinovată. Un coleg de-ai mei mi-a zis într-o doară “Nu ai chef să mergi până la Cluj, sâmbătă, la meciul dinte Astra și CFR? Niște oameni faini, de la Bilete.ro caută colaboratori pentru partea de verificare bilete la intrarea în stadion.” Hopa. Asta nu mai făcusem până acum. Mi-am dat ok-ul și am pornit la drum sâmbătă dimineața spre frumosul Cluj. Un microbuz pus la dispoziție de cei de la bilete.ro plin de oameni faini, puși pe treabă, unii cu experință, alții “boboci”. Odată ajunși la stadion, am primit “echipamentul” de serviciu. Tricou, badge, stație de comunicare dar și o pelerină de ploaie (pentru că la Cluj nu contează ce sezon este, dacă se întâmplă Electric Castle, neapărat trebuie și ploaie – lucru dovedit ulterior, fucking 80 litri per metru pătrat în doar câteva ore).

Echipat corespunzător, mi-am luat în primire locul de la tribuna întâi, poarta 1. Am eu vaga impresie că, Elena, “șefa de trib” 🙂 m-a repartizat la o poartă mai “ușoară” fiind “bobocel”. Totul a mers ca și uns, fără incidente majore, un pic de înghesuială înainte să înceapă meciul dar per total – flawlees.

Și acum ce am înțeles eu din experiența asta. E un exercițiu fantastic de comunicare. Un exercițiu de câteva ore în condiții de presiune. Trebuie sa gândești rapid, nu toată lumea știe (chiar dacă pe biletele printate scriu detaliile exacte) pe unde se intră, se enervează atunci când scanează și nu pot intra. Fiind prima experiență de acest gen, nu pot zice nimic despre gradul de civilizație al suporterilor. Nu am grad de comparație. Au existat evident și genul de “suporteri” ce își pasau biletul odată validat prin gard, și aici vine al doilea exercițiu, cel de atenție. Dacă nu ești atent la ce se întâmplă în jurul tău poți fi “fraierit”, să pierzi timp să dai prin stație codul biletului, să pierzi timp explicându-i respectivului că un sistem de ticketing electronic nu poate da așa ușor eroare, plus că, fiind singura poartă de intrare la tribuna întâi, ar fi trebuit să treacă prin fața mea sau a colegului meu. 🙂

Rezumând, a fost o experiență super faină. Mi-a plăcut foarte mult și le mulțumesc celor de la bilete.ro și Elenei pentru oportunitate. Keep up the good work.

Lucruri simple

Totul a pornit de la o simplă discuție, într-o simplă dimineață de aprilie în autogara Păcii din militari. La 6.30 dimineața, un simplu șofer de autocar pe curse interne în România mi-a spus următoarele: „Nu cred că am avansat foarte mult, noi ca omenire. Eu fac comparație cu anii trecuți și mă inspir din ce văd zilnic. Dacă acum 10 ani autocarele erau pline de tineri ce mergeau veseli la facultate sau de oameni ce sporovăiau în pragul dimineții în drum spre servici, acum nu mai vezi așa ceva. Îți dau un simplu exemplu. Cursa de la Sibiu la Cluj. Ști ce văd acum dimineața? Oameni triști și crispați. Oameni care comunică doar pentru a afla unde este clinica de oncologie în Cluj sau spitalul județean. E trist și nu-mi place, dar ce știu eu? Sunt doar un simplu șofer.”

Cred că monologul acestui om spune extrem de multe. L-am tras de limbă și am aflat că are o familie numeroasă, că o duce bine, că și-a cumparat recent a doua mașină și că-i mulțumește lui Dumnezeu că toți ai lui sunt bine. Simplul lui discurs reprezintă realitatea pe care noi, cei din clădiri cu multe etaje și multe monitoare și multe lifturi și viață socială activă și conturi de facebook, twitter, instagram, etc, nu o vedem. La el este interacțiunea pură. El întâlnește și oameni de afaceri și țărani mucaliți ce merg la oraș. Tind să cred că percepția lui este mult mai adevărată decât realitatea semi-virtuală în care noi, ăștia puțin mai tineri și cu ceva carte J generația ’80, o avem astăzi.

Ar trebui să ieșim puțin din „bula” asta creată de noi, din mediul sigur ce ne înconjoară și să privim mai atent lumea din jurul nostru. Vă îndemn să faceți acest lucru ori de căte ori puteți. Veți rămâne puțin șocați și vă garantez că percepția voastră legată de viață se va schimba. În bine. Veți reuși să apreciați lucruri care acum vi se par insignifiante și lucruri mărețe vor deveni banale. Trebuie încercat. Măcar așa, ca exercițiu.