La plimbare prin RmVâlcea

Week-end-ul trecut mi-am sărbătorit mama la schimbarea prefixului (La mulți ani mama și aici pe blog) și astfel am profitat de trei zile foarte frumoase în RmVâlcea. Pe lângă “masa și dansul” obligatorii am reușit sâmbătă să ies printre picăturile de ploaie la o plimbare prin oraș. Să mă “updatez” cu noutățile locale.
Prima ieșire am făcut-o la stadionul din oraș unde i-am văzut pe cei de la CSM RmVâlcea câștigând cu 2-1 contra celor de la U. Cluj (Hai cu promovarea băieți!). În drum spre stadion am trecut pe lângă parcul central din oraș, parc ce a intrat în renovare fix acum un an jumătate și care nu e nici pe departe terminat cu toate că trebuia finalizat până de crăciun anul acesta. Parcul ar trebui să arate cam așa:
rmvalcea_parc

sursa

Plecând de la stadion m-am îndreptat către centrul orașului. Care actualmente este o groapă. Da, ați ghicit, și centrul este în renovare. El ar cam trebui să arate cam așa:
Proiect-Reorganizarea-si-amenajarea-spatiului-public-central_1

sursa

Următorul popas a fost piața centrală din RmVâlcea pentru a cumpăra niște fructe. Când ajung acolo, surpriză! Piața arată cam așa:
piata rmvalcea

sursa

Mă bucură enorm faptul că orașul se modernizează. Aceste investiții sunt binevenite. Dar întrebarea mea este următoarea: De ce toate simultan? Ok, am înțeles, parcul trebuia terminat până acum dar de ce să te apuci de două proiecte mari simultan (piața și centrul orașului) când este evident că o să se ajungă la neplăceri pentru locuitorii din zonă și nu numai. Un răspuns l-am primit de la cineva care îmi spunea ca fondurile trebuie investite până la finalul anului, altfel ele fiind pierdute. Nu știu dacă este explicația corectă.
În încheiere, RmVâlcea anului 2015 cu un ochi râde (în maxim un an va arăta extraordinar) și cu un ochi plânge (este un trafic infernal, aglomerație de pietoni, nămol). Clar este că, în vara anului viitor, RmVâlcea va fi un oraș de vizitat.

London – Take #3

Ca o paranteză, se pare că postul de ieri a ajutat echipa României să mai stabilească un record. După recordul cu cea mai mare audiență la un meci de rugby (România – Irlanda, 89.216 spectatori) ai noștri stejari s-au hotărât să se joace cu inimile noastre, în meciul împotriva Canadei, reușind să întoarcă un neverosimil 15-0 pentru adversari în minutul 50 la 15-17 pentru noi în minutul 80.

Dar să revin la povestea mea. Am ajuns și la ultima zi petrecută pe tărâmuri londoneze. Ziua a inceput relaxant, cu o mica plimbare în jurul hotelului și prin zona stadionului Wembley. Am admirat clasicele căsuțe englezești dar și “state of the art”-ul clădirilor de birouri.

Cu bagajele pregătite la recepția hotelului așteptam venirea autocarului ce urma să ne ducă la Heathrow. Mai o poveste, mai o glumă, ajunge autocarul și plecăm spre aeroport. După o cursă de 50 minute ajungem la aeroport și acolo surpriză. Bagajul meu rămăsese la hotel. Și cum o nenorocire nu vine singură, aveam în bagaj și portofelul ce conținea buletinul și pașaportul. Deci nu puteam face check-in-ul pentru avion. O panică maximă s-a instaurat. Cu ajutorul colegilor mei din grup, dar și cu ajutorul lui Ted (managerul hotelului) am rezolvat la secundă această problemă. Și țin să le mulțumesc încă odată și pe calea blogului pentru ajutorul lor. Spun numai că check-in-ul se inchidea la 14.10 iar eu la 14.07 alergam prin aeroport cu geanta în brațe.

Astfel se încheia o experiență fantastică în Londra, o excursie în care m-a întâlnit cu civilizația britanică, în care am ajutat la stabilirea unui record mondial și am cântat imnul României pe Wembley, mi-am uitat bagajul la hotel și am fost la secundă să ratez întoarcerea acasă.

În final vreau să mulțumesc celor de la Berea Stejar care au făcut posibilă această excursie, vreau să mulțumesc colegilor din grup – “a tunat și ne-a adunat” cum a spus cineva și vreau să le mulțumesc Stejarilor care prin calificarea la cupa mondială ne-au dat oportunitatea de a-i vedea live.

London – Take #2 – Bonus

După cum spuneam ieri, postul de azi este dedicat meciului România – Irlanda de pe Wembley. Nu ar fi fost corect din partea mea să nu aloc acestui eveniment un post întreg.
Iată-mă așadar duminică după-amiaza în cartierul londonez Wembley, în așteptarea meciului. Tricoul galben pregatit, aveam și cântecele la noi și bine înțeles buna dispoziție. Coborând în lobby-ul hotelului am dat peste o mână de suporteri irlandezi care nu ne-au lăsat să plecăm până nu am făcut poze cu ei.
Inainte de meci
Wembley este impunător. El a fost deschis în 2007, și a fost construit pe locul vechiului Stadion Wembley care a fost demolat în 2003.Arena găzduiește meciuri de fotbal cum ar fi finalele FA Cup și meciurile de acasă ale echipei naționale de fotbal a Angliei. Cu 90.000 de scaune el este al doilea stadion după mărime din Europa.

De la intrare în stadion, până la locurile noastre am făcut nu mai mult de 10 minute, ceea ce m-a dus cu gândul la meciurile României la fotbal de pe stadionul Național când stăteam cam o oră până să intru pe stadion. Asta în condițiile în care la meciul România – Irlanda a fost stabilit un nou record de audiență pentru un meci de rugby, 89216 persoane prezente.

Atmosfera pe stadion a fost incredibilă. S-a cântat, s-au făcut valuri, s-a băut bere și s-au făcut poze. Și acum mi se face pielea de găină când mă gândesc la intonarea imnurilor. Ceea ce a urmat a fost un meci fantastic în care naționala noastră a încercat să țină piept irlandezilor. Din păcate nu s-a putut, scorul final fiind 44-10 în favoarea irlandezilor.

La finalul meciului, Florin Surugiu şi-a cerut iubita în căsătorie, moment imortalizat și de colegii mei de grup.

meci 2

Oamenii au petrecut până noaptea târziu, umplând barurile, pub-urile și restaurantele din jurul stadionului. O experiență extraordinară, “once in a life time” cum zice englezul.

Astăzi, România întâlnește Canada de la ora 18.45 pe King Power Stadium din Leicester. Le urez succes băieților și Hai România! Hai Stejarii!

London – Take #2

Cea de a doua zi în capitala Angliei se anunța extrem de încărcată. Cu trezirea la ora 7 dimineața și micul dejun la 8. Am renunțat la celebrul “English Breakfast” nu de alta dar urma o zi extrem de lungă și nu eram sigur că stomacul meu ar fi rezistat la un asemenea “bombardament” la prima oră a zilei.
La ora 9 am început turul Londrei, prima oprire fiind Memorialul Albert. Situat în grădinile Kensington, vis-a-vis de Royal Albert Hall, a fost comandat de către regina Victoria în memoria soțului ei, Albert, care a murit de febra tifoidă în 1861.

Următorul popas a fost la Palatul Buckingham. Fiind o zi de duminică, plin de lume, turiști din toate țările. Palatul Buckingham, poate cel mai faimos palat din Londra, și-a deschis porțile publicului în 1993 veniturile încasate fiind destinate restaurării castelului Windsor. Nu am intrat, ne-am bucurat de imaginea de ansamblu.

Trecând prin Trafalgar Square am ajuns la Westminster Abbey, locul de încoronare a regilor și reginelor Angliei. Prima încoronare a avut loc în 1066, William Cuceritorul fiind încoronat rege. Ultima încoronare a fost chiar a actualei regine, Elisabeta a II-a. Imediat lângă se găsește Palatul Parlametului cu al său Big Ben și Victoria Tower.

Ultimul obiectiv pe lista a fost St. Paul’s Cathedral, catedrala terminată în 1710 ce adăpostește faimoasa Galerie a șoaptelor dar și Galeria de Aur.
Și pentru că după atâta plimbare este nevoie și de puțin repaos și mâncare, ne-am oprit într-un mic pub din City-ul Londrei pentru o portie de “fish and chips” scăldată în bere.

Partea a doua a zilei a fost rezervată meciului echipei de rugby a României contra Irlandei, dar pentru a păstra puțin suspansul și pentru a celebra meciul de mâine contra Canadei o să citiți despre acest eveniment într-un post viitor.

London – Take #1

Bine v-am regăsit după o săptămână de inactivitate datorată simplului fapt că am fost plecat din țară, dar și al unui program extrem de încărcat la muncă. Spuneam că am fost plecat, trei zile la Londra ca să fiu mai exact. Și m-am gândit că o astfel de experiență nu poate fi tratată dintr-un singur post așa că am pregătit pentru voi o serie de trei posturi, câte una pentru fiecare zi de deplasare.

Povestea călătoriei mele începe într-o frumoasă sâmbătă dimineață la aeroportul Otopeni când am făcut cunoștință cu viitorii mei colegi de deplasare. Și mai jos o poză ilustrativă cu o parte din gașca “Hai Baieții!” ce urma să zboare către Londra.
Grupul de la Londra

După un zbor excelent cu cei de la Tarom, am ajuns în însorita Londră (da da, greu de crezut, dar am avut parte de trei zile cu soare și temperaturi de peste 18 grade).
poza 1

Un scurt drum cu autocarul (cam o oră așa :)) și am debarcat la St George Hotel, un hotel fantastic pe care nu numai că îl laud dar îl și recomand ca loc de cazare. Un hotel nou, a fost dat în folosință în august 2015, în care lucrează o mână de români inimoși.
Ca un bonus al zilei din partea celor de la Ursus România, am fost invitați să-i cunoaștem personal pe componenții echipei Naționale de Rugby a României, rezultând o avalanșă de poze și bună dispoziție. Băieții au reușit să-și facă timp și pentru noi cu toate că a doua zi urmau să dea piept cu echipa Irlandei.


Încântați maxim am plecat apoi la o plimbare pe jos prin centrul Londrei, pe malul Tamisei și am experimentat metroul londonez.

Cam atât pentru o primă zi extrem de plină.