Poezia e altceva?

Poezie
sursa

Poezia e altceva?

nu trebuie sa povestesti în poezie – am citit
un sfat catre un tânar poet – deci sa nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineata, si asezându-se pe pat
astepta sa i se linisteasca respiratia, cu fata în mâini –
sa nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în fata oglinzii, când
se pieptana încet. sa nu-mi marturisesc spaimele
lânga fata ei înstrainata, întoarsa de la mine.
sa nu umblu cu versuri, ca si cu oglinda în mâini
în care se rasfrâng acele dimineti cu lumina cenusie
dinainte de zori. poezia nu trebuie sa fie reprezentare,
serie de imagini – asa scrie. poezia
trebuie sa fie vorbire interioara. adica
tot eu sa vorbesc despre fata ei înecându-se, cautându-si
respiratia? însa atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre fata ei, despre miscarile încetinite prin straturi
de remuscari tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
si ea – adevarata ei fiinta atunci?

Mircea Ivănescu

Cadou pentru voi

Update: Cartea a fost câstigată de wasabi. Rugămintea mea ar fi să-mi trimiți un mail cu adresa la care să fie livrată cartea plus o mică surpriză. 🙂

Stiu că ați urmărit cu atenție colaborarea mea cu poetul Sorin Lucaci, și mai știu că ați apreciat poeziile lui așa că am un cadou pentru voi. Din partea mea dar și din partea lui. Este vorba de ultimul lui volum de poezii: “În burta grasă a peștelui de duminică” cu autograf bineînțeles. 🙂 Tot ceea ce trebuie sa faceți este să-mi spuneți care poezie v-a plăcut cel mai mult și de ce. Iar apoi prin tragere la sorți voi desmna caștigătorul. Concursul se va termina în noaptea de anul nou, mai exact la ora 23.59. Ia să vedem cine vrea o carte de poezii?
images

Poezia de dimineata

singurătate cu mansardă şi foişor

dacă în singurătate aş locui
ca într-o peşteră cu mansardă şi foişor
şi grătar unde ar sfârâi hălcile de carne
cu nervii întinşi la maxim
cum întinzi graţioasă rufele la uscat
ar fi mai bine mult mai bine
decât camera obscură din inima ta
îngheţată nedisimulată
cu timpul dilatându-se spre o margine
neştiută necuprinsă cu mult mai mare
ochii străini fără culoare
bântuind recifuri de corali în retragere
de ce tremurul vocii tale în spargere
îmi sperie nemişcarea
îmi sperie umbra
mă face să scot din gura mea amară
flori de măr împreunate
ţâşnite parcă dintr-un univers al plantelor
dacă în singurătate aş locui
ţi-aş cere să mă închizi în tine
dă-mi hârtie şi ceva de scris
şi lasă-mă
lasă-mă să mor încet

de Sorin Lucaci

Poezia de dimineata

salahorida pitecantropus

binecuvântată fie sticla aceasta de oţet, striga femeia universală
din turnul primăriei
aşteptând de partea cealaltă a străzii venirea papistaşilor cu feţe măslinii
binecuvântată fie sticla aceasta în interiorul căreia înfloreşte
bicarbonatul marilor eşantioane
sau medalioanele petrolului american
pălăria orbului înlocuind finalmente barilul turmentat
plecat aiurea să se plimbe pe conducte în ape mai dulci
poate că nici tu draga mea mamă n-ai fi reuşit să-mi peticeşti mai bine
copilăria cu bune intenţii cum altfel
sau orăşelul meu fără prieteni fără tovarăsi de joacă
fără clovni în costume bigotti si urangutani fără maimuţe urlătoare
strigând îngerului meu concediat de saduchei
aşa cum într-un februarie târziu înfrângi revolta salahorilor din bodegile indigene
cu miros de peşte şi vin ieftin
la ora când vom aştepta linistiţi asfinţitul
la ora când vom servi venerabilele ceşti cu sake

de Sorin Lucaci

Poezia de dimineata

aşteptând ghilotina cu miros de scorţişoară

am un chef nebun de scris în seara asta
am consumat topuri întregi de hârtie
tone de hârtie
motiv pentru care sunt tras la raspundere de toate organizaţiile ecologiste
deşeuri de hârtie mai mult sau mai puţin reciclabile
şi cum nu mai am pe ce să scriu
mă dezbrac şi scriu pe corpul gol cu majuscule VIVE LE ROY
aşteptând ghilotina cu miros de scorţişoară
să-mi decapiteze rămăşitele zilei
scriu un aşa zis poem pe piept
apoi unul pe genunchi
unul în palmă
altul pe coapse şi unul pe glezna luxată
apoi umplu tavanul dormitorului cu poeme viu colorate
precum decorararea pereţilor din capela sixtină
tapetez micuţa garsonieră
baia de serviciu a vecinului de palier
bucătăria scara subsolul blocului
şi cum nu mă pot opri ies în stradă
încep să scriu pe ziduri pe blocuri
pe vitrinele magazinelor
scriu pe scoarţa copacilor cu sevă
pe asfaltul străzilor
pe băncuţele din parcuri
scriu până la epuizare şi adorm într-un târziu
cu ţeasta pe caldarâm

de Sorin Lucaci