Gaudeamus 2016

Am reușit ieri să ajung, după doi ani de absență, la târgul de carte Gaudeamus. Cel mai mare eveniment dedicat cărții din an. Din păcate, am ajuns sâmbătă după amiază. De ce din păcate? Pentru că am avut impresia că am ajuns fix la vârful de audiență al târgului. O mare de oameni ce mișunau printre standurile de carte. Editurile au profitat la maxim de acest lucru, organizând lansări de carte, unele simultane, care, colaborate cu forfota din interior, lăsa impresia unui mare stup de albine.

Principalele edituri au ocupat, ca de fiecare dată, zona centrală a pavilionului. Humanitas, Polirom, Nemira, Curtea Veche, Litera, Trei, Art. Toate cu o ofertă foarte bună de carte, noutăți, reeditări, promoții. Din păcate, pentru cei care au venit la Gaudeamus pentru reduceri, nu a prea fost cazul. Reducerile maxime ajungând până treizeci la sută. Eu încă sunt de părere că Gaudeamus-ul nu reprezintă un târg de chilipiruri, ci ocazia cea mai bună de a interacționa cu autori, de a participa la lansări de carte, de a vedea/revedea oameni din industrie. Pentru cei dornici de reduceri există site-urile on-line. Plăcerea mea nevinovată o reprezintă în fiecare an standul editurii Nemira. Regăsesc acolo SF-urile dragi mie, colecția completă a Rodicăi Ojog Brașoveanu, poveștile de război ale lui Sven Hassel, fantasy-urile lui R.R. Martin, dar și colecția Babel ce adună autori precum Anne Wiazemsky – Un an de studiu, Muriel Barbery – Eleganța Aricului sau Julian Barnes -Tristeți de lămâie.

M-a bucurat enorm revenirea în forță a cărților adresate copiilor. De la cărți și manuale didactice până la reeditări ale cărților de povești clasice. Felia mare de tort, după părerea mea, a luat-o editura Arthur (parte a editurii Art) cu un stand imens în care regăseai de la cărțile lui Roald Dahl până la “Cartea cu Apolodor” a lui Gellu Naum.

Invitatul de onoare al tâgului de anul acesta a fost China. Un stand impresionant, ce se detașa clar față de celelalte. O zonă în care scriitori cunoscuți precum Cao Wenxuan, Yu Hua, Xu Zechen, Xi Chuan sau Lan Lan au avut lansări de carte dar și întâlniri cu cititorii.

Astăzi este ultima zi a târgului și dacă încă nu ați ajuns, vă spun eu că merită. Faceți o mică plimbare duminicală până la Romexpo. Vă garantez că nu o să fiți dezamăgiți. Lectură plăcută!

O carte pe lună

Acum la început de an, mi-am propus, ca și target personal, să reușesc să citesc o carte pe lună. Știu că o să fie extrem de dificil dar sper să mă țin de target. După ce voi termina cartea, o voi posta aici cu un mic rezumat și o voi oferi ca premiu celui/celei care va comenta aici că își dorește cartea.

Cartea lunii ianuarie este “Omul din castelul înalt”. Un SF marca Philip K. Dick. Carte ce a primit premiul Hugo.

De asemenea aștept recomandarile voastre pentru cartea lunii februarie.

Scrisoare deschisă

În dimineața aceasta am primit o scrisoare. Este de la bunul meu prieten Bogdan A. O las aici să o vadă toată lumea, nu de alta, dar ajunsese în spam-ul mailului. Nu vă lăsați învinși de lungimea textului. Merită citită până la capăt.

“Draga Cristi,

sunt trist si uluit. am observat cu groaza ca iti irosesti pretiosul timp liber cu tot felul de lecturi savante. n-ar fi rau asta, insa pe multe le lasi de izbeliste si le abandonezi la jumatatea drumului. nu are rost sa te chinuiesti sa dai gata texte grele doar pentru ca sunt foarte cunoscute, gen ulise de joyce. sa stai cateva luni bune sa citesti grijuliu o carte din asta, cu don quijote de cervantes e la fel, si sa-ti dai seama ca daca ai fi citit un rezumat elaborat, doar anumite capitole cheie si un pic de critica pe marginea lor erai mai castigat, aveai timp mai mult pentru altele. nu ma intelege gresit, ele merita citite in intregime si pe indelete daca ai concediu 5 luni pe an. ma refer la celelalte despre care mi-ai spus ca ti-ai ocupat vremea in ultimii cativa ani. timpul liber si viata insasi sunt atat de scurte, incat e o blasfemie sa nu profiti de literatura adevarata din care ai atat de multe de invatat. multi (inclusiv eu pana acum un timp) citesc fara nicio noima, adica fara niciun criteriu, de-a valma, vin cartile peste ei ca o avalansa care angreneaza deopotriva zapada proaspat pusa, grohotisuri, trunchiuri de copaci, schiori etc. dupa o numita varsta descoperi insa ca ce era mai important ti-a trecut pe sub nas. daca citesti fara nicio metoda, doar carti la intamplare ca sa-ti ocupi weekendurile, eventual ultima aparitie a vreunui autor cunoscut sau ultima traducere, asta se cheama fandoseala. acum ma gandesc ce mare greseala face scoala pentru ca nu ofera copilului niste liste „obligatoriiˮ de citit ca sa se indrume dupa ele. daca nu atunci la 17 ani cand au gargauni in cap si-l citesc doar pe Cioran si pe Tutea, macar sa-si aduca aminte de ele mai tarziu cand mintea vine in sfarsit la cap. daca as fi ministru as pune pe fiecare coridor din fiecare scoala o lista din asta scrisa cu litere de-o schioapa ca sa vada toata lumea. dupa cum era chestia aia gen biblioteca digitala cu codurile scanate si-ti luai cartea de pe net. marea drama e ca iti consumi timp si energie, pretioase ambele, citind mereu si sperand sa ajungi sa intelegi ce-i cu literatura si cu viata, trecand prin tot felul de maculatura. abia dupa ani de efort, hai sa nu zicem inutil, in care dai cu nasul singur de carti de care te puteai lipsi realizezi ca erai mai castigat daca iti spunea cineva: Ba, citeste asta si asta, daca vrei sa intelegi un pic pe ce lume esti. pentru ca omul nu-si da seama de un lucru esential, anume asta: daca citesti cele mai bune carti este ca si cum ai fi citit toata literatura lumii. daca citesti clasicii e ca si cum ai fi citit tot de s-a scris de la ei pana azi. daca citesti o singura carte buna e la fel cu a citi 100 de carti mai putin bune, alese fara niciun criteriu. am sa incerc sa-ti recomand cateva carti sau autori care imi vin acum pe moment. acum ma cuprinde disperarea amintindu-mi ca pe unii i-am descoperit tarziu, i-am citit recent si nu cand trebuia. mi-aduc aminte cat de tampit eram in facultate cand incercam sa citesc asa grait-a zaratustra de nietzsche sau critica ratiunii pure de kant in loc sa citesc autorii rusi. faceam asta doar ca sa ma dau mare ca deschisesem cartile alea. oricum nu pricepeam nimic din ele. poate nici acum n-o sa pricep mai nimic din cele doua. vreau sa reiterez ca sunt niste carti si autori fara de care esti sarac lipit pamantului. o sa insir asa, oarecum la intamplare, cu ce sa-si ocupe timpul un om caruia ii mai place sa citeasca si mai are cateodata timp, poate chiar tu.

Iliada si Odiseea de Homer, repovestite ca sunt in versuri in original, de la astea doua pleaca toata literatura europeana. metamorfoze de Ovidiu. epopeea lui Ghilgames, care s-a scris acum vreo 3000 de ani acolo unde astazi e un razboi care nu se mai termina. piesele de teatru de Shakespeare repovestite de fratii Lamb, cartea aia pe care ti-am dat-o si tie anul trecut si mi-ai returnat-o neatinsa. cand ti-am spus sa mi-o dai inapoi asa cum ti-am dat-o, sa stii ca nu asta vroiam sa spun. rezumatul pe capitole al lui Don Quijote. O mie si una de nopti, colectie de basme persane, arabe. de vazut si ultimile patru filme ale lui Pier Paolo Pasolini. adica transpunerea asteia, plus decameronul lui boccaccio, 120 de zile ale sodomei si, in special, povestiri din cantenbury dupa Chaucer. calatoriile lui Gulliver, doar primul capitol, ala de-l stie toata lumea, cand calatoreste in tara piticilor. apoi ceva pentru gusturi alese, Apuleius, magarul de aur (variante mai noi, Henry Miller). si logic, n-ar trebui sa parasesti antichitatea fara macar doua trei dialoguri ale lui Platon. daca nu intelegi nimic din ele la prima lectura, nu-i nimic, si mie mi s-a intamplat acelasi lucru cand am citit prima oara cele doua-trei pe care am pus pana pana acum.

basmele si legendele populare romanesti sau o carte noua numita Ingeri, zmei si joimarite. Mitologie populara pe intelesul copiilor, aparuta la humanitas. legendele Olimpului si ale lumii de Alexandru Mitru. toata mitologia greaca, cele 12 munci ale lui Hercule. daca tot am ajuns aici fac o paranteza si-ti amintesc despre lecturile copilariei. cartea de capatai a omului mic este Andersen, care te indoaie oricat de nazdravan esti. apoi Perrault si fratii Grimm. cand mai cresti un pic e bine sa pleci la drum cu Jules Verne. apoi sa te duelezi in romanele de capa si spada ale lui Michel Zevaco, Alexander Dumas si Paul Feval (cocosatul). plus Robin Hood. mi-au placut cartile lui Karl May, Old Shatterhand mi-era eroul preferat. si acum mai caut un Winnetou. am mancat pe paine Fenimore Cooper si Jack London. daca esti ca Alex din portocala mecanica si vrei sa te exorcizezi trebuie sa citesti Cuore, inima de copil. ti se rupe sufletul, oricat de hain esti la inima. n-ar strica Morcoveata, Pinochio sau baietii din strada pal de Ferenc Molnar. sa le lasam pe astea deoparte si sa revenim. si inca una sa faca trecerea, micul print de Saint-Exupery.

mos Goriot de Balzac. povestirile lui Edgar Allan POE daca vrei cel mai bun horror. povestirile (fantastice) ale lui Vasile Voiculescu daca vrei sa-ti amintesti copilaria de la tara de la munte. Moby Dick de Herman Melville, vezi ca e si un film acum, in the heart of the sea. In raspar de Huysmans, daca te plictisesc toate cartile enumerate aici. povestirile lui Maupassant. primul volum din In cautarea timpului pierdut de Marcel Proust, Swan se numeste. l-ai citit pe primul, le-ai citit si pe celelalte. e tare tare greu sa citesti toata colectia, oricat de mult ti-ar placea. Balzac si Proust sunt cei mai mari scriitori ai literaturii franceze. straniul caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde de Stevenson. povestirile insolite ale lui Villiers de L’isle Adam. Candide de Voltaire, mi-a placut la nebunie si e scurta. ceva Charles Dickens, pe langa oliver twist si DC, celelalte ca povestea despre doua orase sau marile sperante. Foamea de Knut Hamsun. daca iti place goticul englez la rascruce de vanturi de Emily Bronte. portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde.

ceva Dostoievski, in primul rand crima si pedeapsa, daca vrei sa aprofundezi, fratii Karamazov sau Idiotul. negura de Miguel de Unamuno. povestirile alea trei teribile ale lui Gogol (nasul, insemnarile unui nebun si Mantaua, de sub care au iesit multi scriitori de dupa el), dar si suflete moarte – romanul lui. Tolstoi daca ai rabdare sa citesti cele doua monumente. obligatoriu narcis si gura de aur de herman hesse, daca vrei sa mai mult, jocul cu margele de sticla. ceva hemingway, obligatoriu batranul si marea, daca vrei mai mult: adio arme, pentru cine bat clopotele sau zapezile de pe kilimanjaro. unora le place Faulkner, mie mi se pare dificil, savant rau. peripetiile bravului soldati sveik de jaroslav hasek, e gen serialul ala MASH. ceva satira de Ilf si Petrov, niste sovietici ciudati din interbelic. de veghe in lanul de secara de Salinger. Lolita de Nabokov, plus filmul ala din 1997 cu Jeremy Irons. imparatul mustelor de Golding si starpiti raul de la radacina, impuscati copiii de Kenzaburo Oe, de care ti-am zis ieri in masina. Fahrenheit 451 de Ray Bradbury, asta o citesc chiar acum pe kindle. dupa ea s-a facut filmul din 2002 cu Cristian Bale, equilibrium. 1984 de Orwel. cainele din Baskerville de Conan Doyle cu detectivul Sherlock Holmes. colectionarul si magicianul de Fowles. unii pretuiesc mult falsificatorii de bani de Andre Gide pentru tehnica de „punere in abisˮ. strainul de Albert Camus. povestiri de Dino Buzzati daca iti place proza scurta sau desertul tatarilor daca preferi romanul. imi plac mult cartile cu viata taranilor gen morometii de preda, ion si rascoala de rebreanu, niste tarani de dinu sararu, ingerul a strigat de fanus neagu sau cele de mihail sadoveanu, gen hanu-ancutei (obligatoriu de citit) si fratii jderi. nicolae breban are multe carti scrise si putine care merita citite, printre care animale bolnave si bunavestire. povestasul, orasul si cainii de Mario Vargas Llosa. ceva proza scurta de Julio Cortazar, mi-aduc aminte una se numeste „scoala noastraˮ cu niste elevi care intra noaptea in scoala sa caute ceva si dau peste o petrecere a profilor in cancelarie. romanele scurte ale lui Gabriel Garcia Marquez sau daca preferi marile a trai pentru a-ti povesti viata, toamna patriarhului sau un veac de singuratate. niste povestiri si nuvele fantastice de Mircea Eliade. ceva de D.R. Popescu, n-am apucat sa citesc nimic de el. tache de catifea sau manualul intamplarilor de Stefan Agopian, doar pentru stil, ca e unic. mie nu mi-a placut deloc agopian. decat sa ma pui sa mai citesc o data Tache de catifea as alerga un semimaraton incepand chiar din clipa asta. cateva povestiri de Kafka, stiu ca nu-ti plac, mi-ai subliniat, dar sunt scurte si merita. Procesul, de acelasi autor. povestiri si nuvele de Caragiale (n-ai sa crezi cat e de tare Caragiale, pana acum cativa ani si eu credeam ca e plicticos, iti dau doar doua exemple: in vreme de razboi si la hanul lui Manjoala, care sunt geniale). ceva Phillip Roth si Murakami, eu n-am apucat sa citesc nimic de ei, ca n-am timp sa termin clasicii si, doi la mana, nu-mi plac foarte mult contemporanii. numele trandafirului de Umberto Eco. Craii de curtea veche de Mateiu Caragiale. groapa de Eugen Barbu. ti-am povestit ieri in masina de Gog de Giovani Papini, nu ma asteptam sa-mi placa atat de mult. are spre o suta de capitolase de cateva pagini si la cel putin zece am descoperit filme care s-au facut dupa ideile lor. nu-mi vin acum in minte exemple, trebuia sa le notez. Vineri sau limburile pacificului de Michel Tournier, care e intertextualitate cu Robinson Crusoe. desigur, Jorge Luis Borges, daca vrei esente tari in sticlute mici (cum este Aleph). si nu in ultimul rand Cehov, un scriitor de pus la inima, de luat volumele lui de povestiri pe o insula pustie, de citit dincoace de geam cand afara ninge, ca vinul, cu atat mai bun cu cat trecea vremea.

daca citeste din astea sau altele aidoma calitativ esti un fericit, esti un milionar, sufleteste vorbind, desigur. si nu uita: a citi o carte buna (pentru suflet si pentru minte) este egal cu a citi 100 de alte carti mai putin bune sau care nu se ridica la nivelul celor de mai sus. spor la citit.”

Taraba literară

Pentru că sunt un înfocat suporter al cititului, postul de astăzi conține câteva recomandări de cărți proaspăt ieșite din tipar. Începem cu o carte apărută la editura Humanitas și anume Memoriile unui antisemit:
memoriile-unui-antisemit “Memoriile unui antisemit adună, sub un titlu autoironic, cinci episoade-cheie din viața autorului. Mergând din copilărie până la bătrânețe, aceste episoade se petrec în Bucovina românească, de după 1918, la București, în anii ’30, la Viena, în perioada premergătoare și în timpul Anschlussului, și la Roma, la sfârșitul anilor ’70. Fiecare dintre ele are în centru câte un om profund semnificativ pentru memorialist, toți fiind evrei; sau, mai exact, evreice, pentru că e vorba mai ales de femei ‒ prietene sau iubite ale autorului.”

 

Următoarea carte vine de la editura Nemira și se adresează pasionaților de suspans. Este vorba de Mr. Mercedes a lui Stephen King:
stephen-king---mr-mercedes “Prima parte din seria Bill Hodges – In noul sau roman, maestrul thrillerului, Stephen King, ne arata mecanismele infricosatoare din mintea rece a unui criminal lipsit de emotie, o lectura pe care nu o veti uita prea curand.”

 

 

 

 

 

Pentru cei pasionați de autori români, recomand următoarea carte apărută la editura Polirom și anume Degete Mici a lui Filip Florian. Este de fapt o reeditare, dar daca nu ați citit-o până acum, nu mai stați pe gânduri.
degete-mici „Cartea aceasta face sa vorbeasca si obiectele mute, iar Filip Florian stie ca trecutul poate tine sub control o societate ca o boala lunga si persistenta. Romanul lui dens compune o imagine a istoriei din diferite voci, din multe oase mici, doar dupa o asemenea abordare fiind posibila vindecarea.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

 

 

 

 

A patra carte de astăzi este apărută la editura Paladin și se numește Marțianul. Este cartea ce a inspirat filmul cu același nume ce rulează în cinematografe. Eu personal prefer cartea iar mai apoi filmul.
martianul “Membrii echipajului Ares 3 ajung pe Marte pentru o misiune programată să dureze două luni, dar o furtună puternică le dă planurile peste cap și sunt nevoiți să părăsească planeta după doar câteva zile. Însă numai cinci dintre cei șase membri ai echipajului se vor lansa spre Pământ. Mark Watney, pe care ceilalți îl cred mort, rămâne singur, cu resurse limitate de apă și de hrană. Și astfel pornește într-o uimitoare cursă pentru supraviețuire, reușind să facă ceea ce nimeni până atunci nu ar fi crezut că este posibil pe o planetă fără viață.”

 

Ultima, dar ordinea nu contează, este o continuare a trilogiei “Umbrele lui Grey”. Apărută la editura Trei se vrea a fi o carte ce prezintă întâmplările din “Cele cinzeci de umbre ale lui Grey” din postura bărbatului. Este vorba de Grey a lui E.L. James. Nu știu dacă va avea sucesul romanelor anterioare, dar pentru cei ce au citit trilogie cred că va fi o lectură interesantă.
Grey “E rândul lui Christian să vorbească: dezvăluindu-ne gândurile şi visele lui, E L James ne oferă o perspectivă nouă asupra poveştii de dragoste care a încântat milioane de cititori din întreaga lume.”

 

 

 

 

 

Lectură plăcută!

Un Murakami, doi Murakami în marea de opțiuni.

Recunosc că acum ceva timp am mai dat și eu like la poze care puneau cărțile într-o lumină mai bună față de eReader. Până mi-am dat seama că pe mine mă interesează cititul și mai puțin suportul.
Cred că la cărți îmi place mai mult să găsesc semne de carte faine și coperțile colorate, dar le car mai greu în geanta și uneori nu încap, iar când cade semnul trebuie să mă prind pe unde am rămas dacă am lăsat-o de ceva timp.
De curând mi-am luat un ereader micuț, de 5”, dar pe care citesc foarte bine, are loc în orice geantă – chiar și în clotch dacă mergi la o nuntă și te plictisești – , în buzunar, și poate să conțină o mulțimeeee de cărți, în ce limbă vrei, pe care le găsești sau nu în librării la noi, iar cartea se deschide mereu unde ai rămas. Și recunosc că am crescut numărul cărților citite față de anul trecut cu 150% 😀
Iar mai ales… unde aș pune eu 1000 de cărți când abia am loc pentru actualele?
Dar se mai întâmplă ca atunci când ai 1000 de cărți și vrei să citești încă o carte de Murakami pentru că „After Dark” și s-a părut faină și deschizi „Almost transparent blue” se prea poate să nu citești tot și să deschizi una a altui Murakami. Ryu.
Și atunci te trezești introdus direct în lumea unor junkies japonezi, în modul de preparare și introducere a diverselor tipuri de droguri în organism, în stilul lor de viață sau fără de viață, în orgiile cu negri de la baza militară americană descrise mai mult decât detaliat și în gândirea haotică, în episoade distincte a personajului principal. Și se prea poate ca atunci să stai mai ferit când vrei să citești în autobuz sau metrou, pentru că vrei să o termini totuși, iar formatul mic ajută. Si cu toate detaliile tot mi se pare mai puțin libidinoasă decât „Femeile” lui Bukowski.
Finalul fiind că și accidental pe un ereader poți da de o carte faină, iar dacă nu te prinde foarte tare și totuși tu ai chef de citit mai ai o groază de alegeri la îndemână.
I’m pro technology in this case.

Guest post by Josephine