London – Take #2 – Bonus

După cum spuneam ieri, postul de azi este dedicat meciului România – Irlanda de pe Wembley. Nu ar fi fost corect din partea mea să nu aloc acestui eveniment un post întreg.
Iată-mă așadar duminică după-amiaza în cartierul londonez Wembley, în așteptarea meciului. Tricoul galben pregatit, aveam și cântecele la noi și bine înțeles buna dispoziție. Coborând în lobby-ul hotelului am dat peste o mână de suporteri irlandezi care nu ne-au lăsat să plecăm până nu am făcut poze cu ei.
Inainte de meci
Wembley este impunător. El a fost deschis în 2007, și a fost construit pe locul vechiului Stadion Wembley care a fost demolat în 2003.Arena găzduiește meciuri de fotbal cum ar fi finalele FA Cup și meciurile de acasă ale echipei naționale de fotbal a Angliei. Cu 90.000 de scaune el este al doilea stadion după mărime din Europa.

De la intrare în stadion, până la locurile noastre am făcut nu mai mult de 10 minute, ceea ce m-a dus cu gândul la meciurile României la fotbal de pe stadionul Național când stăteam cam o oră până să intru pe stadion. Asta în condițiile în care la meciul România – Irlanda a fost stabilit un nou record de audiență pentru un meci de rugby, 89216 persoane prezente.

Atmosfera pe stadion a fost incredibilă. S-a cântat, s-au făcut valuri, s-a băut bere și s-au făcut poze. Și acum mi se face pielea de găină când mă gândesc la intonarea imnurilor. Ceea ce a urmat a fost un meci fantastic în care naționala noastră a încercat să țină piept irlandezilor. Din păcate nu s-a putut, scorul final fiind 44-10 în favoarea irlandezilor.

La finalul meciului, Florin Surugiu şi-a cerut iubita în căsătorie, moment imortalizat și de colegii mei de grup.

meci 2

Oamenii au petrecut până noaptea târziu, umplând barurile, pub-urile și restaurantele din jurul stadionului. O experiență extraordinară, “once in a life time” cum zice englezul.

Astăzi, România întâlnește Canada de la ora 18.45 pe King Power Stadium din Leicester. Le urez succes băieților și Hai România! Hai Stejarii!

Road to England…

Road to England, sau cum zice românul, drumul către Anglia, începe aici. De pe acest blog, cu acest film realizat cu buget minim dar cu mult suflet.

M-am născut într-un oras mic, în care aveai două opțiuni legate de sport: ori iți dădeai copilul la fotbal, ori la atletism. Eh, ai mei au ales a doua variantă, atletismul. După 3 ani de “performat” în atletism, am ales calea cărților așa că, visul meu sportiv s-o cam dus “la vale”. 🙂 Dar cum soarta nu este pentru cine se pregătește ci pentru cine se nimerește, am ajuns într-un mare centru universitar și anume Cluj-ul. Iaca boacănă!
Orele de sport aveau loc în complexul studențesc de pe malul Someșului, acolo unde veneau baieții de rugby să se antreneze. Acolo am descoperit “de aproape” jocul de rugby și m-am îndrăgosti iremediabil de acest sport. A urmat o perioadă în care urmăream cu sufletul la gură “Turneul celor 5 națiuni”. Am sperat că vom intra și noi în acel turneu dar ghinion, locul nostru a fost luat de Italia și astfel s-a transformat în “Turneul celor 6 națiuni”.
A urmat perioada bucureșteană, când am “aprofundat” acest sport pe stadionul de la Arcul de Triumf. Așa am descoperit și berea Stejar ca sponsor oficial a Naționalei de Rugby a României.

Și iată că am ajuns în prezent cu drumul meu, în pragul unei Cupe Mondiale ce se va desfășura la Londra, o cupă mondială de la care România nu are cum să lipsească. Pentru cei interesați, oamenii faini de la Stejar pun la bătaie într-un concurs foarte interesant 12 bilete la meciul Irlanda – România de la Londra și acoperă și transportul și cazarea câștigătorilor.

Mie nu îmi mai rămâne de spus decât Hai România! Hai Stejarii! și să vă las cu filmulețul de mai jos.