Două din handbal

Am practicat handbal în liceu și m-am îndrăgostit de acest sport iremediabil. Sigur, au contribuit și antrenamentele din sala Oltchimului cu fetele din generația anilor 2000. Din acest motiv nu pot trece cu vederea ultimele întâmplări din handbalul românesc și internațional. Să le luăm pe rând.

Vineri debutează la turneul preolimpic de la Aarhus, chiar în compania echipei ţării gazdă Danemarca (locul 6 la CM) (ora 20.00 DigiSport2). În meciul al doilea, sâmbătă, România va întâlni Uruguay, de la ora 18.45 pe DigiSport2, iar duminică va juca în compania Muntenegrului (locul 8 la CM), de la ora 18.45 in direct pe DigiSpot2.

În celelalte două grupe de calificare evoluează în același interval de timp Olanda (locul 2 la CM), Franța (locul 7 la CM), Japonia (locul 19 la CM), Tunisia (locul 21 la CM), la Metz (Franța), respectiv Polonia (locul 4 la CM), Rusia (locul 5 la CM), Suedia (locul 9 la CM) și Mexic la Astrahan (Rusia).

Primele două clasate din fiecare din cele trei grupe se vor califica la Jocurile Olimpice de la Rio.

La JO de la Rio din 2016 sunt deja calificate Brazilia (țara gazdă), Norvegia (campioană mondială 2015), Spania (vicecampionă europeană 2014), Angola (câştigătoarea turneului din Africa), Argentina (câştigătoarea Jocurilor Pan Americane) şi Coreea de Sud (câştigătoarea turneului din Asia). Acestor şase echipe li se vor alătura primele două clasate în fiecare din cele trei turnee preolimpice.

Și acum despre schimbările de regulament ce vor intra în vigoare de la jocurile olimpice de la Rio.

  1. Cartonaș albastru

După cartonașul roșu, arbitrul poate arăta și cartonașul albastru. Asta înseamnă că jucătorului sau oficialului în cauză i se va face un raport în care se vor explica în detaliu cauzele descalificării. Algeria este prima echipă din istorie care a primit cartonașul albastru, la CM de tineret de anul trecut.

  1. Joc pasiv mai repede

Echipa aflată în atac poate efectua între 5 și 8 pase până să arunce la poartă. Dacă nu se va întâmpla acest lucru, va intra în pasiv. Cei doi arbitri sunt cei care decid când sancționează o formație cu joc pasiv.

  1. Cartonaș roșu la ultimul atac

O echipă care e în avantaj și încearcă să țină de rezultat prin faulturi repetate în ultimul minut poate să-și “piardă” mai repede jucătorii. Handbalistul care a faultat vede direct cartonașul roșu și echipa adversă primește aruncare de la 7 metri!

  1. Jucătorul accidentat

Un sportiv accidentat care rămâne întins la podea va trebui să fie scos în afara suprafeței de joc pentru a primi îngrijiri medicale. În plus, pentru a reintra pe teren, va trebui să aștepte trei atacuri ale echipei sale, timp în care nu are voie să fie înlocuit cu un altul!

  1. Schimbare portar-jucător în teren

Un handbalist care intră pe teren în locul portarului, pentru a crea superioritate numerică, nu mai trebuie să poarte acel tricou “special”. Dacă jucătorul nu iese însă înainte ca echipa lui să piardă mingea, atunci el nu mai poate schimba și nici nu poate intra în spațiul de 6 metri al portarului!

Cele mai importante mi se par ultimele două și cred că vor avea un impact major în desfășurarea jocului. Vă dau un mic exemplu, Cristina Neagu se accidentează, este scoasă în afara terenului. Își revine, daaaar va trebui să “aștepte trei atacuri ale echipei sale, timp în care nu are voie să fie înlocuit cu un altul!” Nu știu exact cum vine asta dar nu prea îmi place. Cât despre schimbarea portar-jucător de câmp, o să vedem mult mai multe goluri cu poarta goală. 🙂

Finala din semifinale

Am văzut pe pagina de Facebook a prietenului Make poza de mai jos. Și sper că nu se supără că mi-am însușit-o și postat-o aici.
Semifinala

Sunt sigur că știți dar o să repet și aici. Echipa națională de handbal a României joacă în seara aceasta semifinala Campionatului Mondial de Handbal din Danemarca contra puternicei echipe a Norvegiei. De ce spun că este finala din semifinale? După cum vedeți mai jos, finalista din primul meci se va decide între Olanda și Polonia. Da, știu, veți zice că sunt echipe puternice, că au eliminat Rusia și Franța. Ei bine eu nu cred că sunt mai puternice decât România și Norvegia.
Play offs

Fetele noastre au pornit greu în grupe, cu înfrângeri la toate cele trei forțe din grupă (Rusia, Norvegia și Spania). S-au calificat mai departe de pe ultimul dar ne-au demonstrat ce forță de revenire au fix când marea majoritate a suporterilor le blamau și criticau. Au reușit o victorie așteptată (zic eu) cu Brazilia și una fantastică în prelungiri cu Danemarca (țara organizatoare a Campionatului).

În seara aceasta de la 21.45 jucăm finala din semifinale. Fetele au nevoie de încurajările noastre și sper ca dorința lor de revanșa după meciul pierdut în grupe în fața Norvegiei (26-22) să fie decisivă. Meciul se vede în direct la TV doar pe Dolce Sport 1, dar şi gratuit pe DolceSport, LIVE VIDEO, la ora 21:45.

Hai România!

London – Take #3

Ca o paranteză, se pare că postul de ieri a ajutat echipa României să mai stabilească un record. După recordul cu cea mai mare audiență la un meci de rugby (România – Irlanda, 89.216 spectatori) ai noștri stejari s-au hotărât să se joace cu inimile noastre, în meciul împotriva Canadei, reușind să întoarcă un neverosimil 15-0 pentru adversari în minutul 50 la 15-17 pentru noi în minutul 80.

Dar să revin la povestea mea. Am ajuns și la ultima zi petrecută pe tărâmuri londoneze. Ziua a inceput relaxant, cu o mica plimbare în jurul hotelului și prin zona stadionului Wembley. Am admirat clasicele căsuțe englezești dar și “state of the art”-ul clădirilor de birouri.

Cu bagajele pregătite la recepția hotelului așteptam venirea autocarului ce urma să ne ducă la Heathrow. Mai o poveste, mai o glumă, ajunge autocarul și plecăm spre aeroport. După o cursă de 50 minute ajungem la aeroport și acolo surpriză. Bagajul meu rămăsese la hotel. Și cum o nenorocire nu vine singură, aveam în bagaj și portofelul ce conținea buletinul și pașaportul. Deci nu puteam face check-in-ul pentru avion. O panică maximă s-a instaurat. Cu ajutorul colegilor mei din grup, dar și cu ajutorul lui Ted (managerul hotelului) am rezolvat la secundă această problemă. Și țin să le mulțumesc încă odată și pe calea blogului pentru ajutorul lor. Spun numai că check-in-ul se inchidea la 14.10 iar eu la 14.07 alergam prin aeroport cu geanta în brațe.

Astfel se încheia o experiență fantastică în Londra, o excursie în care m-a întâlnit cu civilizația britanică, în care am ajutat la stabilirea unui record mondial și am cântat imnul României pe Wembley, mi-am uitat bagajul la hotel și am fost la secundă să ratez întoarcerea acasă.

În final vreau să mulțumesc celor de la Berea Stejar care au făcut posibilă această excursie, vreau să mulțumesc colegilor din grup – “a tunat și ne-a adunat” cum a spus cineva și vreau să le mulțumesc Stejarilor care prin calificarea la cupa mondială ne-au dat oportunitatea de a-i vedea live.

London – Take #2 – Bonus

După cum spuneam ieri, postul de azi este dedicat meciului România – Irlanda de pe Wembley. Nu ar fi fost corect din partea mea să nu aloc acestui eveniment un post întreg.
Iată-mă așadar duminică după-amiaza în cartierul londonez Wembley, în așteptarea meciului. Tricoul galben pregatit, aveam și cântecele la noi și bine înțeles buna dispoziție. Coborând în lobby-ul hotelului am dat peste o mână de suporteri irlandezi care nu ne-au lăsat să plecăm până nu am făcut poze cu ei.
Inainte de meci
Wembley este impunător. El a fost deschis în 2007, și a fost construit pe locul vechiului Stadion Wembley care a fost demolat în 2003.Arena găzduiește meciuri de fotbal cum ar fi finalele FA Cup și meciurile de acasă ale echipei naționale de fotbal a Angliei. Cu 90.000 de scaune el este al doilea stadion după mărime din Europa.

De la intrare în stadion, până la locurile noastre am făcut nu mai mult de 10 minute, ceea ce m-a dus cu gândul la meciurile României la fotbal de pe stadionul Național când stăteam cam o oră până să intru pe stadion. Asta în condițiile în care la meciul România – Irlanda a fost stabilit un nou record de audiență pentru un meci de rugby, 89216 persoane prezente.

Atmosfera pe stadion a fost incredibilă. S-a cântat, s-au făcut valuri, s-a băut bere și s-au făcut poze. Și acum mi se face pielea de găină când mă gândesc la intonarea imnurilor. Ceea ce a urmat a fost un meci fantastic în care naționala noastră a încercat să țină piept irlandezilor. Din păcate nu s-a putut, scorul final fiind 44-10 în favoarea irlandezilor.

La finalul meciului, Florin Surugiu şi-a cerut iubita în căsătorie, moment imortalizat și de colegii mei de grup.

meci 2

Oamenii au petrecut până noaptea târziu, umplând barurile, pub-urile și restaurantele din jurul stadionului. O experiență extraordinară, “once in a life time” cum zice englezul.

Astăzi, România întâlnește Canada de la ora 18.45 pe King Power Stadium din Leicester. Le urez succes băieților și Hai România! Hai Stejarii!

London here i come!!!

uk-flag-with-london
Parcă Cohelo a scris: “Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.” Nu sunt un mare fan al scriitorului dar cred că o gândire pozitivă și o mare doză de optimism ajută la atingerea scopului. Dar până la atingerea fericirii trebuie mai întâi să fii trist. Nu știu cine a “inventat” această regulă dar ea se aplică din plin.
Și acum povestea mea: Am văzut la domn’ profesor Make (sper că îmi permite să-i spun așa) concursul. Am stat eu pe gânduri cât am stat, am cugetat mai ceva ca un ardelean autentic și într-un final apoteotic m-am hotărât să mă filmez și să mă înscriu în concurs. Totul a fost pe fast forward și numai norocul/universul a făcut ca Make, împreună cu maestrul de ceremonii Chinezu au decis să prelungească concursul cu încă două zile. Am avut timp să prelucrez filmul, să îl aranjez și să îl urc pe site. Între timp, am intrat și pe Berea Stejar, sponsorul oficial al echipei naționale a României, înscriindu-mă la un concurs ce avea de asemenea premii în bilete pentru Londra. Buuuun. Ieri așteptam cu nerăbdare(mai ceva ca rezultatele la BAC) rezultatele deliberări juriului. 🙂 Aseară am văzut, cu puțină tristețe, fericiții câștigători ai celor șase bilete pentru Londra. Am zâmbit și am mers mai departe. Și aici intervine universul/șansa pentru că pe la prânz așa, am fost sunat de o domnișoară de la Berea Stejar să mă anunțe că am câștigat acel bilet mult dorit pentru Londra. Acel bilet ce îmi va permite să văd pe viu un meci din cadrul Rugby World Cup 2015.

Așa că, dragii mei, datorită norocului/întâmplării dar și a dorinței voi ajunge la Londra. Și nu numai la Londra ci și pe magnificul Wembley. Voi avea șansa să cânt imnul României pe acest stadion și sper, după cum am spus și în filmuleț, să reușim un meci mare. Hai România! Hai Stejarii! Mulțumesc Stejar!

sursa pozei